Terase albe ca laptele din care se preling ape cristaline, calde, in care se odihneste cerul albastru. Stalactite si stalacmite de un alb ireal. Ai crede ca esti intr-o pestera, cand esti de fapt in valea raului Menderes, in provincia Denzili din sud-vestul Turciei. Pamukkale inseamna in limba turca “castel de bumbac”, iar la cat de albe sunt terasele formate natural, mai ca iti vine sa crezi ca ai nimerit intre niste movile de bumbac sau chiar intr-un castel de bumbac.
Perla a Turciei, statiunea se afla la doar 20 de kilometri de orasul Denzili, iar pana acum 40-50 de ani cei care ajungeau la Pamukkale, ajungeau doar intamplator aici si se minunau de pacea si armonia care domneau in zona, dar si de formatiunile ciudate de calcar si apa din zona. O vizita la Kusadasi nu poate sa nu includa macar o zi si la Pamukkale, daca nu un sejur aici. Ce este asa deosebit la Pamukkale si mai ales de ce?
Miscarile tectonice care au avut loc in bazinul raului Menderes de mii de ani, inca din Quaternar, au dat nastere unor izvoare termale, multe dintre aceste ape continand cantitati mari de calcar. Apa din aceasta zona este bogata in hidrocarbonat de calciu, calciu si bicarbonat de calciu, responsabile de infatisarea nepamanteasca a peisajului de la Pamukkale. La fiecare 250 de litri de apa fierbinte se precipita 2,20 g de calcar pe litrul de apa, adica 0,55 miligrame pe secunda. Din cauza numeroaselor cutremure care au loc in zona unele terase au disparut, in schimb au aparut altele. Practic ai sentimentul ca te afli in zona unei cascade care curge in terase, intr-o combinatie de alb imaculat si azurul dat de apa si cer, iar privit din departare ai putea crede ca aici tocmai a nins, cand de fapt temperatura apei ajunge la 50 de grade Celsius, iar uneori chiar mai mult, facand imposibil scaldatul.
Zona era vestita inca din Antichitate, fiind descrisa de catre arhitectul roman Vitruvius. Grecii au construit in varful dealului de la Pamukkale orasul Hierapolis, ale carui ruine vorbesc si astazi turistilor despre vremurile apuse. Orasul a fost fondat in 190 i.Hr. de Eumen al II-lea, regele Bergamei. Mai tarziu a fost reconstruit de romani in timpul domniei imparatului Tiberius. Orasul a functionat ca statiune balneara si ruinele unor bai antice stau marturie despre importanta zonei in tratarea unor probleme precum reumatismul. Si astazi se trateaza la Pamukkale unele afectiuni cardiovasculare, ateroscleroze, dereglari ale tensiunii, probleme ale sistemului nervos, precum si afectiunilor dermatologice (psoriazis) sau oftalmologice. Hierapolis a fost distrus complet de un cutremur in 1219.
Un timp, Pamukkale a fost neglijat si multe dintre vestigiile antichitatii au fost distruse. De cand a intrat in patrimoniul UNESCO, in 1988, regulile s-au inasaprit si pentru turisti care nu avoie sa calce incaltati peste cascadele si bazinele de calcar de un alb orbitor si care, de asemenea, nu pot face baie chiar oriunde doresc. In zilele noastre, viziteaza anual Pamukkale apoximativ doua milioane de turisti, iar statiunea nu inceteaza sa uimeasca vizitatorii prin cascadele turcoaz, contrastand cu peretii naturali de un alb sclipitor.
Sursele de apa ale izvoarelor termale, aflate deasupra teatrului din fostul Hierapolis, erau colectate intr-un bazin, cunoscut sub numele de Bazinul Sacru in timpurile stravechi. Astazi ceea ce a mai ramas din vechiul bazin este cunoscut drept Piscina Cleopatrei, iar aceasta este situata in incinta Hotelului Pamukkale, unde se poate inota printre vestigile orasului antic Hierapolis.
De Pamukkale se leaga si o legenda care povesteste ca o fata foarte urata s-ar fi aruncat in gol, disperata ca nu o lua nimeni de sotie. Norocul este ca a incercat sa-si puna capat zilelor tocmai in apele de aici, de la Pamukkale, care nu doar ca i-au salvat viata, ci au facut-o atat de frumoasa incat fiul sultanului care trecea prin zona s-a indragostit de ea si i-a cerut mana. Dincolo de legenda, mai in gluma, mai in serios, poti spune ca apele de aici au efect si pentru infrumusetare, fie si prin faptul ca admirand peisajul si scaltandu-te linistit in aceste ape, iti trec gandurile negre – ori care ar fi ele – si te bucuri de ceea ce a lasat Dumnezeu ori Allah pe pamant. Nu doar pentru turci, ci pentru oamenii de pertutindeni care ajung aici.
Daca doriti cazare in zona Pamukkale, trebuie sa stiti ca preturile pleaca de la 28 euro/noapte pentru doua persoane si ajunge pana la 60 de euro/noapte, cu mic dejun inclus. Aceasta intr-un hotel de doua sau trei stele.
Dintre bunatatile pe care le puteti savura in restaurantele de la Pamukkale nu putem spune decat ca iti lasa gura apa. Bucataria turceasca reprezinta o alegere excelenta pentru gurmanzi: salate de toate tipurile cu iaurt, legume umplute, peste in ulei de masline, branzeturi diverse din lapte de oaie, shashlik, tot felul de masline, pilav cu peste sau pui, baclava, dolma, budinci trebuie doar sa ai “ghiozdanul mare” c oferta este bogata.
Alice-Claudia Gherman