Dacă iubeşti călătoriile, sigur ai auzit de Rick Steves. Celebrul prezentator Tv al American Public Television, cu a sa seria de emisiuni Rick Steves’ Europe, a publicat recent câteva sfaturi privind bacşişurile în Europa. Ştiu, vei spune: „cine ştie mai bine sistemul bacşişurilor din Europa, dacă nu europenii înşişi?” Ei bine, chiar dacă e american, iar Europa îi este doar casa unui lung şir de vacanţe, prezentatorul a reuşit să cuprindă în câteva fraze esenţa bacşişurilor europene, aşa cum probabil puţini europeni au reuşit să o facă până acum. Motivul: probabil experienţa călătoriilor, antrenarea atenţiei şi, de ce nu, plăcerea nesecată de a descoperi detaliile unei patrii complet diferite de a ta. Hai să vedem:
10% e suficient
Restaurantele din Europa percep un bacşiş mai mic decât cele din America. În majoritatea localurilor din Europa, 10% din nota de plată este mult, spune Rick Steves. Ca principiu, nu ca măsură de economie, procentul ar trebui să oscileze. Mai mult, un bacşiş de 15% – 20% în Europa nu este necesar, iar dacă îl oferi rişti să pari neştiutor. Practic, dacă eşti mulţumit de serviciul oferit, poţi adăuga un euro sau doi euro de persoană la nota de plată, iar ospătarul se va declara mulţumit. În zonele foarte turisice din Europa, au început să se simtă obsesia americană de „overtipping”. Din fericire, ospătarii europeni sunt ceva mai relaxaţi ca americanii, iar acest tip de bacşişuri uriaşe sunt încă considerate excepţii. Cât despre localuri, bacşiurile se oferă doar în restaurantele, tavernele şi barurile în care există chelneri şi ospătari, nu şi la restaurantele tip bufet, în care servirea o faci chiar tu.
Uită-te după „Taxa de serviciu”
Nota de plată şi sistemul bacşişului variază de la o ţară la alta. În general, ospătarii sunt bine plătiţi, iar bacşişul este considerat un mic „bonus” – oferit pentru a recompensa un serviciu sau, pur şi simplu, pentru a rotunji nota de plată, la o cifră convenabilă amândurora, În multe ţări, 5% la 10% este suficient. În țările mediteraneene, „taxa de serviciu” („servizio” în italiană, „service”în limba franceză şi „servicio” în spaniolă) pot fi gestionate diferit. Uneori, serviciul este inclus în meniu (servizio incluso), ceea ce înseamnă că prețurile listate în meniul au deja această taxă. Când bacşişul nu este inclus (servizio non incluso), el ar putea apărea pe un rând separat, la sfârşitul bonului.
Cere şi verifică bonul
În nordul şi estul Europei, este puţin probabil să găseşti în meniu sau pe bon „taxa de serviciu”, dar poşi presupune că aceasta este inclusă în preţ. Tot aici, pentru a primi bonul, trebuie să îl ceri. Iar înainte de a ţi-l aduce, trebuie să îţi faci o socoteală rapidă în minte, ca să-ţi faci idee cam cât costă comanda ta. Dacă diferenţa este mare, citeşte bonul şi cere clarificări – ţine minte: dacă nu cunoşti deloc limba, verifică numărul de meniuri/feluri comandate. Desigur, când vine vorba de bacşiş, fiecare ţară are propriile reguli. În ţările germanice, este considerat discret și elegant să spui numărul total de euro pe care chelnerul să-l păstreze (incluzând bacşişul său). În concluzie, dacă întreaga consumaţie a fost 41 de euro, dă-i 50 de euro, spunându-i 45. Vei primi 5 euro înapoi.
În Praga și în cele mai multe locuri din Republica Cehă, pe bon este menţionat – în limba engleză – dacă serviciul este sau nu inclus. În majoritatea cazurilor este, suma fiind rotunjită prin lege prin adăugarea a 5% la 10%, iar plata se face în numerar. Dacă vorbeşti câteva cuvinte în cehă, obţii şi servicii mai bune (dacă îi vorbeşti chelnerului în engleză, acesta va aştepta un bacşiş de 15%). În Londra, bonurile multor restaurante au un bacşiş „opţional” de 12.5%, complet legal, dar ar trebui să oferi doar cât simţi, în funcţie de calitatea serviciilor primite.
Transportul
Nu lăsa bacşişul pe masă, mai ales în locurile aglomerate. Oferă-l direct chelnerului, când achiţi nota de plată. Bacşişurile se oferă în numerar, chiar dacă achiţi cu cardul de credit. Privind transportul, mulţi turişti îşi fac griji privind suma pe care trebuie să o ofere pe post de bacşiş. Cu toate acestea, sistemul este destul de simplu: pentru o plimbare cu taxiul, rotunjeşte suma cu un euro (ex: de la 13, la 14). Pentru un drum mai lung, rotunjeşte-l cu 5-10 euro (pentru un cost de 76 euro, dă 80 euro). Dacă, însă, ai sentimentul că au fost plimbat în cerc sau că şoferul a ales calea cea mai lungă, renunţă la bacşiş şi plăteşte doar cât îţi arată aparatul.
Pentru serviciile speciale, bacşişul este opţional. Dacă ai plătit pentru o excursie cu ghid, biletul de autobuz sau pentru un tur opţional, nu mai este nevoie să oferi bacşiş. Dacă ai dubii, întreabă! Nu se supără nimeni. Dacă nu eşti sigur cât şi cum, cere biroului de informaţii al hotelului câteva detalii. Te vor ajuta să gestionezi lucrurile ca un adevărat localnic.
Foto: Rick Steves