Photo by Einar H. Reynis on Unsplash
Islanda nu e doar o destinație „frumoasă”. E un loc care îți recalibrează simțurile: te trezești într-o capitală compactă, creativă și relaxată, iar la câteva zeci de minute distanță intri într-un decor care pare construit din elemente primare: lavă, abur, gheață, apă în toate stările ei și un cer care, în funcție de sezon, fie nu se mai întunecă, fie se aprinde în verdele aurorei boreale.
Ceea ce face Islanda cu adevărat memorabilă este contrastul dus la extrem. Ai câmpuri negre de lavă peste care cresc mușchi fragili, cascade care se prăbușesc în canioane, ghețari care mușcă din munți și izvoare fierbinți în care te scufunzi în timp ce vântul îți „taie” obrajii. Nu întâmplător, una dintre cele mai spectaculoase zone protejate ale țării este descrisă chiar prin acest contrast: „natura dinamică a focului și a gheții”.
Când să mergi: Islanda are două „personalități” (și merită să le vezi pe ambele)
Vara islandeză (iunie–august) e sezonul călătoriilor: zile foarte lungi, drumuri mai ușor accesibile și o energie specială dată de lumina care pare să nu se mai termine. În jurul solstițiului de vară, fenomenul „midnight sun” atinge apogeul, iar ideea de a face o drumeție la 11 noaptea, în lumină blândă, devine perfect normală.
Toamna târzie, iarna și începutul de primăvară (în linii mari, din septembrie până spre martie–aprilie) schimbă complet peisajul: zile scurte, peisaje dramatice, lumini joase perfecte pentru fotografie și șansa reală de a vedea aurora boreală, atunci când cerul e întunecat și suficient de senin. Pentru a o vâna „inteligent”, merită urmărite prognozele oficiale de auroră și nebulozitate, fiindcă „aurora” în sine nu este vizibilă dacă norii acoperă cerul.
Dacă vrei Islanda „într-o singură frază”: vara e pentru libertate, drum și natură; iarna e pentru magie, gheață și lumini nordice.
Cum explorezi: Reykjavík ca bază sau road‑trip pe Ring Road
Mulți turiști pornesc din Reykjavík, care este un punct de pornire excelent pentru excursii de o zi, mai ales dacă ai puține zile la dispoziție. Dacă vrei însă să simți Islanda cu adevărat, road‑trip‑ul e rețeta clasică: Ring Road (Route 1) înconjoară insula pe aproximativ 1.322 km și îți deschide accesul la cele mai variate peisaje, de la plaje negre și ghețari la fiorduri și zone vulcanice.
În Islanda, logistica face parte din aventură. Vremea se schimbă repede, iar condițiile de drum pot varia radical de la o regiune la alta. De aceea, e normal ca planul să rămână flexibil, iar verificarea zilnică a condițiilor meteo să fie o rutină, nu un stres.
Un detaliu important, pe care Islanda îl tratează foarte strict: condusul off‑road este ilegal, tocmai pentru că urmele în peisaj (mai ales pe mușchi și soluri fragile) pot rămâne ani sau chiar decenii. Cu alte cuvinte: natura e „spectacolul”, dar și responsabilitatea.
În caz de urgență, numărul național este 112 (politie, ambulanță, pompieri), disponibil permanent.
Reykjavík: capitala mică, vie și surprinzător de „cool”
Reykjavík nu e genul de capitală care te copleșește prin dimensiuni. E un oraș pe care îl „prinzi” rapid din mers, iar tocmai asta îl face perfect ca punct de plecare: îți dă cultură, gastronomie și un ritm relaxat înainte să intri în sălbăticie.
Un simbol clar al orașului este catedrala Hallgrímskirkja, cu fațada ei în trepte, inspirată de formele peisajului islandez și cu un aer modernist aproape sculptural.
Pe faleză, Sun Voyager (Sólfar) e una dintre cele mai fotogenice opriri: o sculptură metalică ce amintește de o corabie vikingă, dar care e gândită ca un „vas al visului”, o idee despre călătorie și descoperire. Apusul aici poate fi de colecție, mai ales când se vede Esja în fundal.
Pentru o doză de arhitectură contemporană și atmosferă culturală, Harpa (sala de concerte și centru de conferințe) e un reper major: clădire‑landmark, spațiu de evenimente, vitralii‑fațadă care schimbă nuanțe în funcție de lumină și vreme.
Dacă vrei să simți pulsul orașului, Laugavegur e „artera” clasică: magazine, cafenele, baruri, artă stradală, design islandez și genul acela de vibe în care ai impresia că toată lumea se plimbă fără grabă, chiar și când bate vântul.
Și da, Reykjavík are și o identitate culturală formal recunoscută: a fost desemnat UNESCO City of Literature în 2011, ceea ce se simte în librării, evenimente și felul în care literatura islandeză e parte din viața publică.
Iar pentru un „ritual” urban cu gust local: hot‑dog‑ul islandez. Bæjarins Beztu Pylsur e o instituție (în funcțiune din 1937), iar experiența e simplă și foarte islandeză: stai la coadă în centru, iei „pylsur” și te plimbi mai departe.
Dacă vrei și o oprire excentrică, dar celebră: Muzeul Falusului e unul dintre acele locuri pe care le povestești acasă zâmbind, pentru că e, la propriu, unic în lume ca tematică și colecție.
Cercul de Aur: Islanda „esențială” într-o zi
Cercul de Aur e ruta clasică pentru prima întâlnire cu Islanda și, sincer, e clasică pentru că funcționează: e aproape de capitală, concentrată și îți oferă trei „acte” complet diferite: istorie, geologie, forță brută.
Primul act e Þingvellir, un loc cu greutate simbolică uriașă: aici a fost înființată adunarea generală(parlamentul) Alþingi în jurul anului 930 și s‑a întrunit aici până în 1798. Te plimbi, practic, prin „scena” pe care s‑a scris începutul instituțional al Islandei.
Dar Þingvellir nu e doar istorie; e și geologie la vedere. Parcul se află într‑o zonă de rift unde interacționează marile plăci tectonice (Nord American și Eurasiatic), iar sentimentul e că mergi printr‑o cicatrice a planetei, nu printr‑un simplu peisaj.
Al doilea act e zona geotermală Geysir, unde geizerul Strokkur erupe, în medie, la intervale scurte, de ordinul câtorva minute. E genul de așteptare „bună”, pentru că între erupții vezi cum se umflă apa, cum se tensionează suprafața, apoi explodează într‑o coloană de apă fierbinte și abur.
Al treilea act e Gullfoss: cascade în trepte, apă care cade cu o forță aproape hipnotică într‑un canion, stropi care îți intră în haine și curcubee care apar brusc când lumina prinde un unghi bun. Căderea totală e de aproximativ 32 m, în două etape, iar apropierea de margine te face să simți, fizic, energia apei.
Dacă ai timp și vrei o ceva mai „colorat”, craterul Kerið (pe aceeași logică de „tur scurt, impact mare”) completează ziua cu un lac în calderă și nuanțe puternice de roșu‑negru‑albastru în funcție de sezon.
Silfra: snorkeling între continente
În același univers Þingvellir există o experiență care pare science‑fiction: Silfra. Aici poți face snorkeling sau scufundări într‑o fisură alimentată cu apă glaciară filtrată prin rocă vulcanică timp de zeci de ani, ceea ce explică o vizibilitate subacvatică de peste 100 m în condiții bune.
Dincolo de cifre, magia e senzația: plutești într‑un „coridor” de lavă, cu pereți care par sculptați, iar ideea că ești între plăci tectonice nu mai e o metaforă de ghid turistic, ci un fapt pe care îl trăiești cu masca pe față.
Coasta de Sud: cascade, ghețari, satul Vík și plaja neagră
Coasta de Sud e, pentru mulți, regiunea care îi face să se îndrăgostească de Islanda. E accesibilă, densă în atracții și extrem de „fotogenică”.
Seljalandsfoss e una dintre acele cascade care nu se privesc doar din față: există o potecă ce îți permite să ajungi în spatele perdelei de apă, iar senzația e că intri într‑un mic amfiteatru natural. Îți trebuie haine impermeabile și un pic de atenție la alunecare, dar experiența merită pentru perspectiva rară.
Skógafoss, în schimb, e „forța”: o cădere de aproximativ 60 m, o cortină lată de apă și, în zilele cu soare, curcubee aproape garantate în aburul ridicat de impact. Urcarea pe scări, lângă cascadă, îți dă un alt unghi și un sentiment foarte clar de scară.
Mai departe, zona Vík e baza perfectă pentru peisajele negre ale sudului: câmpuri de lavă, stânci, vânt, valuri. Plaja Reynisfjara e spectaculoasă, cu coloane de bazalt și formațiuni în larg, dar e și periculoasă. Aici apar „sneaker waves”, valuri care pot veni brusc, fără avertisment, și pot trage oamenii spre apă. Regulile nu sunt opționale: distanță mare de linia valurilor, atenție constantă, respectarea marcajelor și a avertismentelor.
Vatnajökull, Jökulsárlón și Diamond Beach: Islanda în forma ei „cinematografică”
Dacă trebuie să alegi o zonă care să concentreze ideea de „foc și gheață”, atunci sud‑estul e candidatul perfect. Vatnajökull e asociat cu imagini de ghețar imens, dar povestea completă e despre un sistem în care vulcanii, rifturile și gheața interacționează constant, uneori spectaculos, prin fenomene precum jökulhlaup (inundații bruște provocate de activitate subglaciară).
În plus, documentația oficială subliniază că Vatnajökull este cel mai mare ghețar din Europa, ceea ce explică diversitatea climatică și de peisaj la o scară surprinzătoare pentru o insulă.
Jökulsárlón (laguna glaciară) e un loc care te face să stai mai mult decât ai planificat: bucăți de gheață albastră plutesc lent, se rotesc, se ciocnesc ușor, iar uneori vezi foci pe gheață. În sezonul cald, există tururi cu barca (în general primăvara–toamna), care schimbă complet perspectiva, dar și fără barcă, plimbarea pe margine e suficientă ca să înțelegi de ce lumea îl numește „bijuteria coroanei” pentru natura islandeză.
La doi pași, Diamond Beach îți oferă „contrastul final”: gheață translucidă aruncată de mare pe nisip negru, ca niște pietre prețioase împrăștiate pe catifea. E unul dintre acele locuri în care lumina contează enorm: aceeași bucată de gheață arată complet diferit dimineața, la apus sau sub cer înnorat.
Iarna, regiunea adaugă încă un „nivel” de spectacol: peșterile de gheață. În linii mari, perioada considerată cea mai stabilă pentru vizitare este între noiembrie și martie, însă regula de aur rămâne aceeași: doar cu ghizi certificați și în funcție de condițiile concrete de pe ghețar.
Snæfellsnes: peninsula care comprimă Islanda într-o singură zi
Snæfellsnes este adesea descrisă ca un fel de „Islanda în miniatură”, pentru că, într‑un spațiu relativ compact, găsești stânci, plaje, câmpuri de lavă, sate pescărești și un vulcan acoperit de ghețar care domină orizontul.
Snæfellsjökull are și o aură literară celebră: este asociat cu „Journey to the Center of the Earth” al lui Jules Verne, iar ideea de „portal” spre adânc e ușor de înțeles când îl vezi ridicându‑se din ceață, cu stratul alb de gheață pe vârf.
Iar dacă vrei o imagine iconică, zona Kirkjufell e un magnet pentru fotografi. Aici, muntele pare desenat cu rigla, iar în jur ai apă, cascade și lumină schimbătoare — exact genul de cadru care se imprimă instant în memorie.
Nordul: Mývatn, cratere, cascade și balene la Húsavík
Nordul Islandei are o energie diferită: mai puțină aglomerație, peisaje mai „largi” și o combinație excelentă între geotermal, vulcanic și marin.
În zona lacului Mývatn, Hverfjall e un crater care se simte aproape ireal prin formă și proporții. Există trasee marcate, iar ideea este să rămâi pe potecile indicate, atât pentru siguranță, cât și pentru protecția mediului. Sus, panorama e de tip „planetă nouă”: câmpuri vulcanice, întinderi de apă, relief fragmentat.
Goðafoss, „Cascada Zeilor”, e un alt loc care îmbină spectaculos natura cu povestea: o cascadă cu formă de potcoavă, ușor accesibilă, foarte fotogenică și perfectă pentru un popas scurt care devine, inevitabil, mai lung.
Iar Húsavík e sinonim cu whale‑watching. Statisticile operatorilor locali indică un sezon extins de observare (primăvara–toamna), cu vârf de fiabilitate în lunile de vară, aproximativ mai–septembrie. E genul de activitate în care natura dictează, dar șansele sunt, în general, foarte bune.
Dacă vrei un concept de rută alternativă în nord‑est, „Diamond Circle” e promovat ca o buclă scenică ce include atracții precum Goðafoss, Húsavík, Ásbyrgi, Dettifoss și Mývatn, fiind o variantă mai puțin aglomerată față de clasicul Cercul de Aur.
Fiordurile de Vest: Islanda brută, tăcută și impresionantă
Dacă ai timp și vrei să vezi „Islanda fără filtru”, Westfjords sunt alegerea naturală: drumuri mai lente, sate mici, senzația de margine de lume.
Dynjandi este „bijuteria” zonei: o cascadă în trepte, ca o perdea uriașă, care coboară aproximativ 100 m și îți dă impresia că muntele curge. Pe traseul până la cascadă, întâlnești și alte căderi de apă, ceea ce transformă locul într‑o mică galerie naturală.
Aici Islanda devine mai mult decât o listă de atracții: devine o stare. Iar dacă ai visat la fotografii în care nu apare nimeni în cadru, Westfjords chiar poate să ți le ofere.
Faună: pufini, cai islandezi și „momentul” de vară
Pufinii sunt unul dintre simbolurile Islandei, dar nu sunt prezenți tot anul pe coaste. În general, ei sosesc în jur de mai și pleacă spre sfârșitul lui august, iar serile pot fi momente excelente pentru observare, când coloniile sunt active.
Adaugă la asta caii islandezi (recunoscuți pentru mersul lor specific) și pășunile în care par că stau la poză, plus păsări de coastă și colonii pe stânci, și ai senzația că peisajul nu e doar „decor”, ci un ecosistem care se vede la suprafață.
Băi geotermale: Blue Lagoon și Sky Lagoon, între ritual și relaxare
Blue Lagoon e probabil cea mai cunoscută experiență „de wellness” a Islandei, iar temperatura apei e unul dintre motivele principale: în general, între 37°C și 40°C, ceea ce o face plăcută indiferent de sezon.
E important și contextul: laguna se află pe peninsula Reykjanes, o zonă seismică activă. Operatorul menționează monitorizarea zilnică a activității vulcanice și seismice, iar pentru vizitatori asta se traduce într‑un sfat simplu: verifică actualizările și acceptă ideea că, uneori, natura poate schimba planul.
Dacă vrei o alternativă foarte aproape de oraș, Sky Lagoon este situată în zona Kópavogur, la câteva minute de centrul Reykjavíkului, și mizează mult pe experiența „la marginea oceanului”, cu un design contemporan și o atmosferă de spa nordic.
Gastronomie: de la „pylsur” la fine dining cu ingrediente locale
Islanda mănâncă bine, dar diferit. Pe de o parte ai gustul simplu, cum e hot‑dog‑ul islandez, adesea cu influență de carne de miel și toppinguri specifice (ceapă prăjită crocantă, sosuri dulci‑sărate).
Pe de altă parte, Reykjavík are o scenă culinară surprinzător de sofisticată, care lucrează mult cu ingrediente locale, de sezon. Un exemplu emblematic este DILL, care își construiește identitatea tocmai pe legătura cu peisajul și ingredientele islandeze.
Și dacă vrei „gusturi” pe care le recunoști imediat ca islandeze, caută skyr, preparate din miel, pește și pâine de secară (adesea asociată cu tradiții de coacere „cu ajutorul” căldurii geotermale).
Siguranță și bune practici: cum te bucuri fără să riști inutil
În Islanda, natura e puternică, iar asta înseamnă că bunul simț trebuie ridicat la nivel de regulă. Pe plajele negre, păstrează distanță mare față de valuri; „sneaker waves” sunt reale și pot surprinde chiar și pe cei atenți.
Pentru drumuri, verifică zilnic condițiile și interdicțiile, mai ales iarna, când gheața și vântul pot face un drum perfect „banal” să devină neprietenos în câteva ore.
Folosește surse oficiale pentru informare: SafeTravel este sursa oficială pentru siguranța călătoriilor în Islanda și este administrată de ICE‑SAR (organizația de căutare și salvare).
Un motiv în plus pentru 2026: eclipsa totală de soare din 12 august
Dacă îți place ideea de „eveniment rar într‑un decor ireal”, 12 august 2026 e o dată specială: Islanda se află pe traiectoria unei eclipse totale de soare, iar informațiile oficiale și planificarea sunt deja disponibile.
Itinerarii rapide
Dacă ai 4–5 zile, Reykjavík + Cercul de Aur + o porțiune serioasă din Coasta de Sud e combinația cu cel mai mare randament: o zi pentru oraș (Hallgrímskirkja, Harpa, Laugavegur, Sun Voyager), o zi pentru Þingvellir–Geysir–Gullfoss, apoi două zile pentru Seljalandsfoss, Skógafoss, Vík și Reynisfjara, cu opriri flexibile pe traseu în funcție de vreme.
Dacă ai o săptămână, adaugă sud‑estul: Vatnajökull, Jökulsárlón și Diamond Beach merită minimum o zi dedicată (ideal două, ca să nu fie un maraton), iar dacă prinzi iarnă, poți introduce o excursie ghidată către o peșteră de gheață, în fereastra de sezon stabil.
Dacă ai 10–12 zile, atunci Ring Road devine o poveste completă: o buclă de 1.322 km care îți arată, pe rând, sudul dramatic, estul mai liniștit, nordul geotermal și zonele de fiorduri. Important de știut este că Ring Road „standard” nu include Westfjords, care cer timp separat, dar care pot fi „cireașa” pentru cei care vor Islanda mai puțin turistică.
Recomandare: https://europatravel.ro/circuite/avion/islanda-insula-focului-ghetii