“Where from? where from?” Este al 4217-lea “where from ?” pe care il aud de cand sunt in India. Este intrebarea standard cu care vanzatorul sau ghidul de ocazie incearca sa intre in vorba cu “Maria Sa, Turistul Strain”, adica eu. “Sunt din Bhutan”, raspund sec. “Nu se poate” raspunde uimit vanzatorul. “Ba da, sunt fiul adoptiv al Regelui Bhutan-ului, cel mai bun prieten al printului mostenitor si al cincilea in linie pentru mostenirea coroanei”. Vanzatorul ramane nauc. Desi in jurul meu, voi auzi des cuvantul Bhutan, nici un vanzator nu ma va mai intreba de unde vin…
Pentru un calator, India este o experienta. Nu poti sa spui ca India iti place sau nu, India este o experienta unica pe care trebuie sa o traiesti, sa o simti, sa o vezi. India defineste luxul ostentativ, dar si mizeria crancena care coexista la doi pasi una de alta, in orice magazin din India vei fi tratat ca un maharajah, dar trebuie sa te inarmezi cu rabdare si cu ascutite talente de negociator. In India, am vazut cele mai incredibile palate, hoteluri inegalabile, restaurante pe care trebuie sa le vezi pentru a crede ca asa ceva exista, dar si saracia si promiscuitatea cea mai crunta. Evident, cu ceva spirit de aventura, poti sa ocolesti partile sordide si sa te minunezi de “incredible India”.
Una din regiunile cele mai bogate este Rajasthanul, aflat in Nord, nu foarte departe de capitala Delhi. Principalele destinatii turistice sunt patru orase, foste “princely states”, mini-state conduse direct de maharajahi indieni si nu de Coroana Britanica, fiecare oras avand o culoare dominanta – Jaipur, “orasul roz”, Jodhpur “orasul albastru”, Jaisalmer “orasul de aur” si Udaipur “orasul alb”. Fiecare loc are o poveste proprie, asa ca fiecare oras merita o atentie deosebita. Jodhpur este “orasul albastru” – albastrul este culoarea brahmanilor, casta superioara din societatea indiana, iar marea majoritate a familiilor din centrul orasului sunt brahmani, asa ca majoritatea caselor sunt vopsite in albastru.
Ce atrage in Jodhpur ? – in primul rand, spectaculoasa citadela Meherangarh – o cladire impunatoare, poate cea mai impresionanta cetate din India, cocotata pe un pinten de munte fix in mijlocul orasului. Aici s-a aflat resedinta maharajahilor de Jodhpur…. Desi continua sa fie detinut de maharajahul de Jodhpur, palatul poate fi vizitat, dar atentie – vizita dureaza cateva ore bune, insa ai parte de un adevarat festival al arhitecturii mogulo-hinduse. Obosit dupa atata aur si marmura ? Cu putin noroc, poti sa te intalnesti cu ghicitorul oficial al maharajahului care are un birou in palat si pentru 300 rupii (circa 20 lei) poate sa-ti ghiceasca trecutul si viitorul. Mi-a ghicit si mie si nu pot spune ca mi-a ghicit rau, dimpotriva, a cam nimerit-o… Nu pleca insa fara sa vezi placuta cu urmele mainilor celor 33 de sotii ale maharajahului Man Singh. Desi Man a fost un conducator modern, netinandu-si sotiile in purdah (obiceiul haremului a fost preluat de la musulmanii moguli), lasandu-le sa calareasca sau sa se distreze, atunci cand a murit, nevestele au trebuit sa respecte stravechiul obicei sati – sa se arunce pe rugul pe care ardea corpul decedatului si sa moara si ele arse de vii alaturi de ilustrul lor sot.
Obosit de palate, ghicitori, magazine, vizitatori ? Nu poti rata o dupa amiaza imperiala la Umaid Bhawan Palace! Este unul dintre cele mai impresionante palate din India, construit in anii 1930 cand in timpul unei crize economice, maharajahul a decis sa construiasca acest colos pentru a putea da de lucru populatiei lipsite de munca si de bani (in acelasi timp, in Germania si SUA, aceeasi criza era rezolvata prin constructia de autostrazi !). Astazi Umaid Bhawan Palace este partial un hotel de lux, partial un muzeu de arta si partial locuinta actualului maharajah. De altfel, plimbandu-te prin impunatoarele interioare, poti sa dai nas in nas cu Majestatea Sa.
Daca interioarele redefinesc luxul pentru orice calator european, gradina este o oaza de incantare. Seara poti savura un apus de soare peste orasul albastru, iar ospatarii imbracati in tinute princiare servesc bucate alese din bucataria Marilor Moguli… Si pentru ca atmosfera princiara sa fie completa, uitati-va prin imensa gradina – veti vedea zeci de pauni, pasari princiare ale maharajahilor indieni… Poate aveti bafta ca vreunul din ei sa-si expuna spectaculoasa coada.
Cand sa te duci: de preferinta in sezonul rece: Noiembrie – Aprilie. In Jodhpur, in mijlocul iernii, temperaturile pot scadea spre 10 grade, dar imediat dupa aprilie, temperaturile explodeaza dincolo de 40 grade. Tot iarna, este si sezonul secetos, majoritatea zilelor fiind insorite, uneori cu ceata. Evitati pe cat posibil vara – ploile diluviene aduse de muson pot intrerupe comunicatiile, transformand o calatorie de placere in cosmar.
Cum se ajunge: Principalele companii aeriene ale Europei zboara la Delhi, deci dupa doar un schimb intr-o capital europeana, poti ajunge in capitala Indiei. Preturile variaza intre 600 si 1000 euro. Varianta low cost se invarte in jurul a 300 – 350 euro cu plecare din Istanbul, schimband in Sharjah (Emiratele Arabe Unite) cu Air Arabia. De la Delhi, mai e doar un hop pana la Jodhpur, de recomandat cu compania Kingfisher Airlines. (www.airarabia.com, www.kingfisher.com)
Unde sa dormi: Umaid Bhawan Palace pentru o experienta cu adevarat imperiala – tarif incepand de la 29.000 rupii (475 euro). Daca nu, in oras exista numeroase haveli, case de negustori bogati convertite in hoteluri cu specific local cum ar fi Pal Haveli (www.tajhotels.com/Palace/UMAID%20BHAWAN%20PALACE,JODHPUR/default.htm, http://www.palhaveli.com/)
Unde sa mananci: Daca nu stai in Umaid Bhawan Palace, e obligatoriu sa mananci in gradina cu pauni a palatului. In rest, restaurante cochete din haveli-urile din centru sunt o alternativa placuta.
Cu ce te misti in Jodhpur: Hei, esti in India, ia o ricsa ! Nu mai exista ricse “clasice”, trase de oameni, marea majoritatea sunt moto-ricse, evident ceva mai inconfortabile decat o masina, dar este un element fundamental al Indiei si in plus, poti sa vizitezi mai multe strazi alambicate ale orasului vechi prin care masinile se misca ca elefantul in vitrina cu portelanuri.
Cezar Dumitru