Pompei, orașul la poalele Vezuviului
Nu ne simțim uneori superiori acelora care au trăit cu mult timp înaintea noastră? De ce? Am reinventat noi roata? Suntem mai presus pentru că ne deplasăm în căruțe motorizate, pentru că un chip poate memora în locul nostru, sau pentru că putem ucide în masă printr-un singur gest, o banală apăsare pe buton? Eu nutream acest sentiment până am ajuns în Pompei, orașul acoperit de lava Vezuviului în anul 79.
Aşteptam cu nerăbdare să îmi vină rândul la intrarea în incintă orașului antic. Un domn molatic ascuns în umbră mi-a rupt biletul și m-a lăsat să intru. Am reușit să fac abstracție de miile de picioare, tricouri și rucsacuri care treceau pe lângă mine. Urcând pe Via Marina spre centrul Pompeiului vechi, priveam zidurile goale ale caselor, odinioară pline de oameni veseli, pline de culoare ...
