Destinatia distractiilor, dar in acelasi timp locul peisajelor spectaculoase, dat de falezele inalte si apele albastre si limpezi, Zakynthos este insula cu plaje si turisti nonconformisti, ce isi ascunde istoria in valurile Marii Ionice ce o scalda, la doar 17 kilometri de portul Killini din Peloponez.
Zakynthos era numita in anii `60 insula serenadelor, a poeziei si a operelor muzicale, iar astazi acea atmosfera s-a transformat intr-una moderna, de distractie, insula fiind populata de tot mai multe baruri si discoteci, tot mai numeroase locuri pentru distractie. Cea mai sudica insula din Marea Ionica, Zakynthos, este locul unde oricine se simte tanar, indiferent de varsta, pentru ca aici zumzetul si forfota nu inceteaza nicio clipa.
Insula a fost descoperita de Zakynthos, fiul lui Dardanos, regele Troiei, a fost stapanita apoi de Ulise, ocupata de-a lungul timpului de macedonieni, romani, britanici, venetieni, francezi, napoletani, turci care au stapanit-o si au influentat-o in dezvoltarea sa, lasandu-si amprenta asupra culturii, arhitecturii si a stilului de viata. Au urmat apoi cotropitorii moderni : Napoleon (1797), rusi si turci (1799-1807), Imperiul Francez (1807-1814), britanicii (1814-1864) si, in sfarsit, la 21 mai 1864, insulele grecesti din Marea Ionica s-au unit sub steagul Greciei.
Zakyntos ocupa un loc important in cultura elena, imnul national “Oda Libertatii” fiind scris de poetul national al Greciei, Dionysios Solomos, originar din aceasta insula. De asemenea, in capitala insulei, la muzeul ce-i este dedicat, se afla o bucata de lemn provenita dintr-un arbore de pe dealul Strani, din apropiere. Sub acest arbore in luna mai a anului 1833, poetul a scris versurile poeziei ce avea sa devina mai apoi “Imnul Libertatii”. Si pentru ca dorinta lui Solomos a fost ca fiecare grec din lume sa stie cel putin o strofa din scrierea sa, convins si de faptul ca poezia este destinata nu doar elitei, ci intregului popor, poetul foloseste limba populara, si nu greaca clasica in marea sa creatie.
De asemenea, Muzeul Bizantin din Zakyntos este mai interesant decat multe altele, datorita faptului ca centrul scolii ionice de pictura a fost tocmai in aceasta insula in secolele 17-18. Impresionant este faptul ca pictorii acestei scoli abordau chipurile sfintilor intr-un mod extrem de realist, care la acea vreme parea revolutionar, cu precadere in ochii criticilor.
Capitala insulei, orasul Zakyntos, aproape ca a fost sters de pe fata pamantului la cutremurul din 1953, dar a fost ulterior reconstruit, incercandu-se cu destul de mult succes reacrearea stilului sau original. Promenada frumoasa de la malul marii atrage turistii, alaturi de multimea de barci pescaresti imprastiate printre marile vapoare si feriboturi. Iar in spatele acestui peisaj scaldat de valurile Marii Ionice, urca stradutele umbroase, pline de magazine si incarcate de povesti de amor venetiene, caci ei au fost stapanii insulei intre anii 1484 si 1797, lasandu-si amprenta placut vizibila si astazi.
Fara indoiala, cele mai vizitate obiective sunt Pesterile Albastre, din estul Capului Schinari, Parcul National Zante cu rezervatia de broaste testoase Caretta-Caretta si spectaculoasa plaja Navagio, simbolul insulei Zakyntos, vestita pentru nisipul de un alb stralucitor si apa limpede si turcuaz.
Alexandra-Claudia Lazarescu