Sub forfota străzilor londoneze, dincolo de zgomotul autobuzelor roșii și de mulțimea grăbită, se întinde un alt oraș. Un oraș ascuns în piatră și beton, la aproape treizeci de metri adâncime. Acolo, în anii grei ai bombardamentelor asupra Londrei din cel de Al Doilea Război Mondial, au fost săpate tuneluri menite să protejeze vieți și să păstreze în funcțiune mecanismele unui imperiu aflat sub asediu.
Construite între 1941 și 1942, galeriile subterane din zona High Holborn și Chancery Lane au fost gândite ca adăposturi sigure. Ironia istoriei a făcut ca bombardamentele cele mai intense să se încheie înainte ca tunelurile să fie complet operaționale. Locul nu și-a îndeplinit niciodată rolul inițial, dar a rămas acolo: o rețea de coridoare tăcute, gata să-și găsească un alt rost.
Astăzi, aceste spații uitate se pregătesc să revină în centrul atenției, sub numele The London Tunnels. Un proiect ambițios propune transformarea lor într-o atracție turistică de anvergură, unde istoria, arhitectura și tehnologia contemporană se întâlnesc într-o experiență subterană spectaculoasă.
De la război și spionaj la Războiul Rece
După ce sirenele au tăcut, tunelurile nu au rămas goale. Ele au devenit scenă pentru un alt tip de confruntare: cea a serviciilor secrete. Aici a fost instalat Special Operations Executive, structura de operațiuni speciale care coordona misiuni clandestine în Europa ocupată. Printre cei care au coborât în aceste încăperi austere s-a numărat și Ian Fleming, ofițer de legătură al Marinei Regale, cel care avea să dea naștere mai târziu universului literar James Bond.
Nu este greu de imaginat cum culoarele lungi, ușile metalice și camerele pline de echipamente au alimentat imaginația scriitorului. Atmosfera de discreție, senzația că totul se întâmplă „în culise”, par desprinse dintr-un decor de film.
Cu începutul Războiului Rece, rolul tunelurilor s-a schimbat din nou. Au fost transformate în Kingsway Telephone Exchange, un nod subteran esențial pentru rețelele de telecomunicații ale Marii Britanii. Adâncimea lor oferea o protecție naturală împotriva unui eventual atac aerian, într-o perioadă în care teama de un nou conflict major plana asupra Europei.
Baruri, jocuri și apoi tăcere
În plin secol XX, viața din tuneluri nu a însemnat doar muncă și tensiune. British Telecom, care administra spațiul, a amenajat aici și un bar, dar și o sală de jocuri pentru angajați. În pauzele dintre ture, în timp ce deasupra orașul își continua ritmul, în subteran oamenii jucau biliard, glumeau și stăteau la un pahar de vorbă. Un contrast puternic cu imaginea sumbră la care ne-am aștepta într-un asemenea loc.
Apoi, încetul cu încetul, tehnologia a evoluat, iar tunelurile au început să-și piardă din importanță. Din anii ’80, spațiul a intrat într-un fel de somn adânc. Doar echipe tehnice ocazionale mai coborau, iar restul lumii le-a uitat aproape complet. În 2008, întregul complex a fost scos la vânzare, o ciudățenie pentru piața imobiliară, greu de încadrat în vreun tipar clasic.
Abia în 2023 a apărut o nouă direcție clară. Antreprenorul Angus Murray a cumpărat tunelurile și a anunțat intenția de a le redeschide publicului într-o formă cu totul nouă.
Renașterea subterană. The London Tunnels
Proiectul prevede o investiție majoră și o transformare amplă, semnată de biroul de arhitectură Wilkinson-Eyre. Planul este să se păstreze cât mai mult din caracterul brut al spațiului – pereții de beton, coridoarele înguste, senzația de fortăreață subterană – și să se adauge, cu măsură, lumină, tehnologie și design contemporan.
Traseul va fi împărțit în mai multe zone tematice. O parte va spune povestea tunelurilor, de la Al Doilea Război Mondial până la perioada Războiului Rece, cu obiecte originale păstrate la fața locului și instalații care recreează atmosfera de atunci. Alta va găzdui artă și cultură: expoziții, proiecții, instalații multimedia care folosesc spațiul ca pe o scenă cu personalitate puternică.
În centrul complexului este imaginat un bar spectaculos, unde vizitatorii vor putea să se oprească la final de tur sau să coboare direct pentru o seară diferită. Să bei un pahar la zeci de metri sub nivelul străzii, în locul unde cândva se planificau operațiuni discrete și se gestionau comunicații strategice, este genul de contrast care promite să devină parte din farmecul locului.
Se estimează că, după deschidere, The London Tunnels ar putea atrage câteva milioane de vizitatori pe an, apropiindu-se de cifrele unor atracții iconice precum Tower of London. Nu este o ambiție exagerată: Londra are un talent aparte de a transforma locuri pline de istorie în repere turistice cunoscute în toată lumea.
O altă față a Londrei
Ceea ce se pregătește în subsolul londonez nu este doar un nou muzeu sau încă un obiectiv de bifat pe hartă. Este o invitație de a vedea o altă față a orașului, în care frica, strategia, munca de zi cu zi și dorința de normalitate au coexistat vreme de decenii.
Coborârea în tuneluri va însemna o revedere, pas cu pas, a mai multor etape din istoria locului: de la adăposturile gândite pentru civili la birourile spionilor, de la camerele tehnice ale telecomunicațiilor la spațiile de relaxare pentru angajați. Totul, reconfigurat în cheie contemporană, astfel încât trecutul să poată fi înțeles, simțit și trăit.
Într-un oraș care își spune povestea prin palate, poduri, muzee și teatre, The London Tunnels vine cu un mod nou de a privi Londra. Nu te plimbi doar pe străzi și prin parcuri, ci ajungi și în dedesubturile ei, acolo unde orașul și-a ascuns cândva secretele. Iar acest lucru schimbă felul în care este cunoscut și explorat întregul oraș.